Facultatea de Arte Vizuale cu sediul în cetatea Oradiei, se înscrie într-o prestigioasă tradiţie culturală, angrenată în circuitul valorilor europene. Printr-o şcoală modernă, polivalentă, valorile trecutului pot fi îmbogăţite şi diversificate în conformitate cu cerinţele vieţii contemporane. Moştenirea artistică de la care se revendică în mod legitim actualul învăţămînt universitar orădean prinde un contur distinct la începutul secolului XX, cînd oraşul a cunoscut o pregnantă ascensiune economică.

Asociaţiile culturale devin autentice focare de iradiere a noilor tendinţe artistice. Remarcabilă este activitatea Reuniunii culturale „Hilaria”, instituţie ce a avut un rol important în educaţia artistică, literară, muzicală, de formare complexă a unor autentici oameni de cultură. In perioada interbelică, la Oradea funcţionau cîteva şcoli de pictură conduse de artişti remarcabili: Tibor Erno, Macalik Alfred, Barat Moric.

După cel de-al doilea război mondial, viaţa artistică se concentrează în jurul Şcolii de Belle Arte şi Conservatorul de Muzică şi Dicţiune, din care, în 1954, ia fiinţă Şcoala Populară de Artă, instituţie care îşi menţine prestigiul şi eficienţa artistică pîna astăzi, numeroşi dintre studenţii Facultăţii de Arte Vizuale orădene fiind iniţiaţi în cadrul acesteia.

Un alt moment semnificativ pentru viaţa artistică orădeană l-a constituit înfiinţarea, în 1948, a Fondului Plastic şi apoi a Uniunii Artiştilor Plastici. Incepînd cu anii cincizeci, la Oradea s-a afirmat un nou val de artişti, nume de rezonanţă în arta romănească contemporană, creatori ce au fost deopotrivă profesori la catedrele şcolilor de artă.

Traian Goga, Roman Mottl, Aurel Pop, Ioan Kristofi, Coriolan Hora, Victor Cupşa, au fost artişti ce s-au impus în peisajul plastic transilvănean şi naţional contemporan, fiind urmaţi de Marta şi Nicolae Jakobovits, Kiss Elek, Akos Laszlo, Gheorghe Gherman, Aurel Roşu, Cornel Durgheu, Lia Brândaş, Ovidiu Budurean, Geo Praja ş.a.

Anii optzeci ai artei orădene poartă pecetea originală a aşa- numitului „Atelier 35”, cenaclu al tinerilor plasticieni care a avut însemnătatea unei adevărate „şcoli de pictură” contemporane. Mulţi dintre cei ce au alcătuit acest cenaclu, cotat ca cel mai valoros din ţară in timpul afirmării lui spectaculoase la mijlocul deceniului nouă, sunt acum profesori ai Facultăţii de Arte Vizuale orădene, şi pregătesc afirmarea noilor generaţii de plasticieni.

Aceasta „ofensivă” prodigioasă a „opzeciştilor” a fost configurată de nume ce au astăzi relevanţă în arta contemporană românească: Ioan Aurel Mureşan, Rudolf Bone, Dan Perjovschi, Aniko Gaină Gerendi, Dorel Găină Gerendi, Vioara Bara, Laszlo Ujvarossy, Gyongy Ujvasossy, Nicolae Onucsan, Gina Hora, Sorin Vreme, Judit Egyed, Maria Abrudan, Cornel Abrudan, Florian Heredea, Ovidiu Sălăgean, Iulian Anghel, Hollo Barna, Stefan Torkos, Maria Minchevici, Doina Tătar, Dorin Damaschin, Gheorghe Aursulesei, Maria Mureşan ş a.

Un rol important a avut Muzeul Ţării Crişurilor care a achiziţionat şi expus lucrările celor mai valoroşi artişti, find redactate cu acest prilej şi cataloage, iar în presa vremii au apărut critici pertinente. Generaţiile de artişti amintite au ridicat arta orădeană la valoarea unui centru cultural de referinţă la scară naţională al cărei prestigiu este continuat astăzi şi în spaţiul Cetăţii redevenit activ prin Facultatea de Arte Vizuale. Majoritatea numelor evocate, alături de cele ale profesorilor „extra muros” chemaţi să configureze o strategie artistică cu bătaie lungă, au pus bazele unui învăţămînt artistic orădean cu ţinută academică.


Perpetuarea spiritului ce a caracterizat întotdeauna climatul cultural al Oradiei, spirit deschis şi tolerant, atent la cultivarea valorilor autentice, a dialogului şi emulaţiei interetnice, a respectului pentru tradiţii şi a deschiderii către meridianele lumii - perpetuarea acestui spirit cu adevărat european este ţinta strategiei educaţionale cultivate constant în toţi anii, tineri, ai fiinţării ei, de actuala Facultate de Arte Vizuale din Oradea.